Despre Augustin Maior:
S-a născut la Reghin
la 12 august 1882. Părinţii săi, Tereza (o
femeie cu o educaţie deosebită) şi Gheorghe (învăţător şi apoi
director al Şcolii primare româneşti din Reghin) au crescut cinci
copii: Olivia, Augustin, Iuliu, Gheorghe şi
Ana.
Augustin Maior a urmat
primii ani de educaţie şcolară la Reghin, în limba germană: grădiniţa,
şcoala primară şi secundară, Liceul Evanghelic German. Apoi a
frecventat cursurile Liceului Piarist din Târgu Mureş şi ale Liceului
Catolic din Budapesta, demonstrând, pe lângă uşurinţa de însuşire a
limbilor străine, şi aptitudini dosebite în domeniul fizicii şi
matematicii. A promovat examenul de Bacalaureat în anul 1900 după
care, până în 1904, a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică a
Institutului Politehnic din Budapesta. În decusul anului 1905 a
frecventat o serie de cursuri postuniversitare la universităţii
renumite din Viena, München şi Göttingen, audiind mari personalităţi
ştiinţifice ale vremii, ca D.Hilbert, H.
Minkowski, F.Klein, C.Rünge, E.Riecke, L.Prandtl, E. Wiechert sau mai
tinerii M.Born, L. Debyeand şi M. von Laue.
În luna noiembrie 1905 este angajat prin concurs inginer la Staţia
Experimentală a Poştelor din Budapesta unde, în 1906, a reuşit să
transmită simultan, pe o singură linie telefonică de 15 km, 5
convorbiri fără ca semnalele să interfereze. Fundamentele teoretice
ale telefoniei multiple au fost publicate în 1907 în revista
„Elektrotechnische Zeitschrift” şi apoi, în 1914, în lucrarea „The use
of High-Frequency Alternating Currents in Telegraphy, Telephony and
for Power Transmission” publicată în revista “The Electrician”.
După primul război
mondial şi Unirea Transilvaniei cu România, Augustin Maior îşi pune
experienţa sa la dispoziţia autorităţilor române, devenind director
general al Poştelor, Telegrafelor şi Telefoanelor din Transilvania şi
Banat. Aproape simultan, în iulie 1919, este numit profesor titular la
Universitatea din Cluj şi apoi director al Institutului de Fizică
Teoretică şi Tehnologică al Facultăţii de Ştiinţe. În perioada
1929-1946 a fost şi Decan al facultăţii. A predat studenţilor săi
cursuri conţinând multe idei moderne, cum sunt cele de Electricitate
şi Magnetism sau de Acustică
şi optică pe care le-a şi publicat în
diverse ediţii.
Augustin Maior s-a
dovedit a fi şi un vizionar. În 1923 el îi aprobă lui Hermann Oberth
să-şi susţină lucrarea de licenţă la Universitatea din Cluj, după ce
aceasta fusese respinsă la Universitatea din Heidelberg. El şi-a pus
semnătura pe diploma celui care, mai târziu, va fi unanim recunoscut
drept părintele rachetei interplanetare moderne.
Augustin Maior a fondat
Şcoala de Fizică Teoretică de la Universitatea din Cluj, menţinând un
contact permanent cu marile idei ale timpului şi având contribuţii
remarcabile în domeniile aflate în dezvoltare în Europa. Aceste
contribuţii au fost pe deplin recunoscute în anul 1950, când laureatul
Premiului Nobel M.Louis de Broglie a prezentat la Academia din Paris
lucrarea lui Augustin Maior intitulată „Câmpurile gravitaţionale şi
magnetismul”. Acesta a fost unul dintre ultimele evenimente fericite
din viaţa zbuciumată a lui Augustin Maior de după 1947.
Augustin Maior a murit la
Cluj în 1963.
În semn de recunoaştere
(chiar dacă tardivă) a contribuţiei la dezvoltarea învăţământului
modern şi a cercetării în fizică, Consiliul Profesoral al Facultăţii
de Fizică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj a hotărât, în luna
martie 1995, ca unul din amfiteatrele sale să fie denumit „Amfiteatrul
Augustin Maior”. În cursul anului 2012, Augustin Maior a
fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
Connect With Us
webmaster: tchis